România a fost condamnată la CEDO pentru încălcarea libertății de exprimare, articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Alexandru Pătrașcu împotriva României (cererea nr. 1847/21), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a avut loc o încălcare a art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru sancționarea reclamantului pentru declarațiile făcute de acesta pe pagina sa de Facebook, și o încălcare a art. 10 pentru sancționarea reclamantului pentru comentariile făcute de terți pe pagina sa de Facebook.
Ca avocat care a intrat în numeroase cauze ce au vizat prejudiciile de imagine și reputație pentru fapte ilicite săvârșite în mediul online și media vs. libertatea de exprimare, cauza mi-a stârnit un interes deosebit, întrebându-mă dacă în acest context optica instanțelor naționale este greșită sau va suferi o modificare ca urmare a acestei hotărâri.
Din păcate, în prezent cauza nu e disponibila publicului decât în limba franceză, prin urmare o analiza detaliată a considerentelor Curții va întârzia.
Pe scurt, cauza privește răspunderea reclamantului pentru afirmațiile și comentariile sale pe pagina sa de Facebook în perioada aprilie-iunie 2016 cu ocazia unui scandal petrecut la Opera Națională din București, dar și pentru comentariile făcute de terți pe pagina sa.
Instanțele române l-au obligat pe reclamant să plătească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de postările publicate pe pagina sa de Facebook, mai exact pentru comentarii ce în optica instanțelor naționale depășeau limitele libertății de exprimare.
Curtea a statuat că situația de fapt a cauzei putea fi folosită pentru a evalua dacă fiecare afirmație a reclamantului a contribuit la o dezbatere de interes public.
Curtea a considerat că instanțele naționale nu au efectuat un veritabil exercițiu de punere în balanță între interesele în joc, cu scopul de a demonstra că hotărârea pronunțată împotriva reclamantului pentru comentariile acestuia de pe Facebook corespundea unei ”necesități sociale urgente” și era proporțională cu scopul legitim urmărit.
În ceea ce privește hotărârea pronunțată împotriva reclamantului pentru comentariile făcute de terți pe pagina sa, Curtea a considerat că dispozițiile legale invocate, art. 1349 și 1357 Cod civil, precum și interpretarea instanțelor naționale, nu au fost suficient de clare și detaliate pentru a oferi o protecție adecvată împotriva ingerinței autorităților în dreptul reclamantului la liberă exprimare.
În acest nou context juridic rămâne de observat ce se va întâmpla cu instanțele naționale în analiza viitoarelor cereri de răspundere civilă delictuală pentru fapte ilicite săvârșite în mediul online și media, mai exact dacă instanțele naționale vor proceda la o analiză mai riguroasă a cererilor reclamanților sau vor acorda libertății de exprimare un cadru mai larg, cu atât mai mult cu cât deseori România a fost condamnată la CEDO pentru încălcarea libertății de exprimare.
